Gardul viu are marele avantaj de a putea delimita unele zone ale gradinii fara a crea senzatia de sufocare. Cum altfel sa te joci cu volumele si spatiile decat cu ajutorul gardului viu? El delimiteaza zone diferite ale gradinii, dar nu inchide vederea. Izoleaza, dar nu sufoca. Gardul viu se asociaza adesea doar cu cel din gradinile franceze in care liniile rigide ale acestuia subliniaza forma, marcheaza adesea aleile si decoreaza spatiul verde prin tufe de diferite forme, modelate prin arta topiarilor.

La adapost de privirile indiscrete

Vrei sa te feresti de privirile vecinilor? In acest caz ai nevoie de un gard viu dens si inalt. Acest tip de gard viu poate fi folosit si pentru a izola o parte a gradinii, un mic decor intim. Pentru fata casei poti alege un gard ce permite admirarea florilor sau mai bine unul inalt, ce te izoleaza de zgomotele strazii. Gardurile  vii lasate sa creasca liber  pot fi folosite ca protectie impotriva vantului, cu rol de adapost sau de bariera impotriva zgomotului. De asemenea, atrag fauna, mai ales pasarile care isi pot face cuiburi in el.

Arbustii folositi pentru a forma garduri vii trebuie sa se ramifice foarte mult, astfel  incat sa formeze o perdea densa, ce poate fi lasata sa creasca liber sau poate fi taiata cu regularitate. Speciile cu frunze persistente (Buxus sp., Euonymus sp.) si arbustii cu flori sunt „vedete”. O alternativa sunt insa si arbustii cu frunze semipersistente sau cazatoare (lemnul cainesc, ulmul).

Gardul viu tuns

Daca ai ales sa folosesti gardul viu in forme geometrice, tuns in mod riguros de cateva ori pe an, trebuie sa stii ca este caracteristic gradinilor clasice. Pentru gardul viu inalt poate fi folosita tisa (Taxus baccata), deoarece permite o taiere precisa si prezinta avantajul ca poate sta la loc umbrit. Cu Chamaecyparis lawsonia si alte conifere se poate obtine un efect similar.

Pentru ca au o crestere rapida, ele sunt folosite pentru a forma un ecran verde. Laurul (Ilex aquifloium) are contururile mai line, dar, din cauza frunzelor sale cu ghimpi, poate fi greu de intretinut. Lemnul cainesc (Ligustrum ovalifolium) cu frunzele semipersistente este o solutie buna, iar Aureum (Ligustrum ovalifolium) cu reflexiile aurii este mai luminos. Gardurile de inaltime mica sunt formate din cimisir (Buxus sempervires), levantica sau santolina, plante care accepta o taiere scurta.

Gardul viu cu crestere libera

Pentru a forma un gard viu cu crestere libera se pot folosi un mare numar de arbusti. Acestia ocupa insa un spatiu mult mai mare decat gardul viu taiat. Totusi, este necesar sa fie taiati, in linii mari pentru a i se da o forma, dar nu o taiere severa pentru a le da o linie stricta.

Efectul de rotunjire este mai pregnant decat la gardul viu taiat. Poti folosi varietati de trandafir ale speciei Rosa rugosa, Cotoneaster, Buxus, Forsithya, Spirea. Speciile de Berberis si Pyracantha formeaza garduri spinoase care pot descuraja intrusii. Pentru gardurile de inaltime mica, cu crestere libera, Berberis thunbergii sau Potentilla sp. sunt plantele ideale.

SUGESTII

> In fata unor garduri vii cu frunze panasate evita sa pui alte plante cu frunze panasate. Pentru a-l pune in evidenta, foloseste plante cu flori viu colorate si frunze de un verde aprins;

> Un gard viu plantat in forma literei U sau de potcoava va forma un loc retras unde poti beneficia de un plus de intimitate;

> Foloseste un gard viu de mica inaltime, de cimisir, de levantica sau de santolina, pentru a incadra un masiv de flori, un strat de ierburi aromatice sau pentru a marca si limita spatiul dintre peluza si gradina;

> Daca ai o zona mare cu gazon, spatiul devine prea uniform. Planteaza aproape de casa tufe pe care sa le lasi sa creasca liber, cat mai natural posibil.

Petronela Comanescu