Palmierul coada de peste frate cu palmierul-telina, palmierul pitic, cocotierul, kentia si dum-ul pot oferi un aspect exotic locuintei tale. Palmierii, mari, frumosi, exotici si cateodata putin pretentiosi, sunt deosebiti prin faptul ca au un mugure terminal, prin care cresc, iar trunchiul este format din cicatricele frunzelor ce s-au uscat.

Locuitorii din Polinezia, dar si din alte insule din Pacific, au o serie intreaga de avantaje de pe urma lor: le folosesc trunchiul (lemnul) pentru constructii si ambarcatiuni (cocotierul), din frunze tes haine si palarii si le consuma fructele (nuca de cocos, curmalul) etc. Noi ne bucuram doar de aspectul lor si, eventual, de umbra lor. Iata cativa palmieri frumosi si relativ usor de ingrijit.

Palmierul coada de peste si palmierul-telina (Caryota mitis si Caryota urens) sunt singurii palmieri cu acest tip de frunze. Din fructele palmierului-telina se face vinul de palmier. Plantele tinere prefera semiumbra, dar nici cele adulte nu sunt fane ale soarelui. Plantele mature suporta totusi soarele de dimineata. Infloresc mai rar in conditiile de apartament de la noi. Solicita un amestec de pamant care sa contina pamant de gradina, pamant de frunze, mranita si nisip. Vara are nevoie de apa cam o data pe saptamana, iar iarna o data la 10-14 zile. Foarte importanta pentru el este umiditatea atmosferica: cam la fiecare doua zile trebuie sa-l pulverizezi. Astfel, poti preveni si atacul de paianjen rosu, la care este sensibil. Transplantarea se face la inceputul verii, la doi-trei ani.

Palmierul pitic (Chamaedorea elegans) este foarte elegant, dupa cum spune si numele sau. Face flori si fructifica destul de repede in conditii de a-partament. Este un palmier ce nu prea suporta soarele, fiind recomandat chiar si pentru ferestre cu expozitie nordica. Are nevoie de un pamant cu un pH mai acid, deci poate avea in compozitie turba rosie sau pamant de ericacee, conifere. Apa ii vei turna cand se usuca pamantul (la doua-trei zile vara si cam la o saptamana iarna). Se transplanteaza la sfarsitul primaverii, la doi-trei ani. Pentru un efect mai deosebit, poti pune mai multe plante intr-un ghiveci.     

Cocotierul (Cocos nucifera) iubeste lumina, dar este bine sa il ocrotesti in zilele toride de vara. Grija trebuie sa ai si cand il transplantezi: niciodata nu se ingroapa de tot nuca. Substratul de cultura poate sa contina si niste pamant de ericacee (in rest, reteta este aceeasi ca si la Caryota). Apa nu trebuie sa lipseasca din atmosfera, motiv pentru care vei pulveriza zilnic plantele (cand temperaturile sunt mai mari si iarna daca este cald in incapere), iar ghivecele le vei uda la 3-4 zile. Ai grija totusi sa nu stagneze apa in vas. Transplantarea se face cam la doi-trei ani.

Kentia (Howea forsteriana) este sensibil la fum si la curentii de aer. Se rasfata in dreptul unor ferestre insorite, solicitand totusi umbra unor perdele vara. Substratul de cultura trebuie sa fie necalcaros, sa contina pamant de frunze, mranita si nisip. Apreciaza apa de ploaie, dar niciodata in exces (de doua ori pe saptamana vara si o data iarna e suficient). Se transplanteaza daca este nevoie in fiecare an, primavara.

Dum-ul (Chamaerops humilis) este din categoria „strong”: poate sa stea in soare, nu este pretentios la  pamant, nu se cunosc daunatori sau boli care-l pot afecta. Apa i se administreaza saptamanal vara si la 10-14 zile iarna. Daca dupa udare este apa in farfuriuta, este bine sa o arunci. Nu uita sa-i faci vara cate un dus pe luna, pentru a-i curata frunzele de praf.

Eugenia Nita