Doar proprietarii care au mare nevoie de lichidităţi mai vând în această perioadă, pentru că investitorii oferă preţuri şi mai mici de jumătate din preţul cerut iniţial.
Majoritatea cumpărătorilor sau a celor care tatonează piaţa imobiliară se orientează acum numai către adevărate oportunităţi. Preţul cerut de către proprietar sau cel vehiculat de către agenţiile imobiliare ca fiind preţul pieţei în zonă nu mai contează, ci numai „preţul de criză“, care ajunge în unele cazuri până aproape de preţul de cost al proprietăţii. „Indiferent că este vorba despre vânzări rezidenţiale, industriale, terenuri sau închirieri rezidenţiale, birouri sau spaţii comerciale, sub pretextul că «e criză», toţi clienţii negociază foarte dur şi fac oferte de preţ chiar şi cu 70% mai mici decât cererea iniţială“, spun consultanţii companiei imobiliare EuroMetropola.

Pentru că timpul de aşteptare de la listarea unei proprietăţi până la vânzarea sau închirierea ei s-a mărit considerabil comparativ cu 2007-2008, proprietarii acceptă uneori şi jumătate din preţul cerut.
Aceşti vânzători, care lasă mult din preţ, sunt constrânşi de alte obligaţii financiare. În alte condiţii de piaţă, negocierea mergea cel mult până la 20%, însă de când nu mai există un preţ al pieţei, cumpărătorii încearcă să forţeze şi mai mult mâna proprietarilor. Proprietarii care nu sunt constrânşi financiar preferă să nu vândă, îşi retrag proprietăţile de la vânzare în speranţa că lucrurile vor redeveni ca până anul trecut, în timp ce alţii preferă să îşi pună proprietăţile la treabă, dar pentru închiriere. „În aceste condiţii, nu e de mirare că numărul apartamentelor scoase la închiriere a crescut cu 40% de la începutul anului, faţă de anul 2008, iar rândurile celor care refuză să mai vândă se îngroaşă tot mai tare“, au precizat cei de la EuroMetropola.

Aroganţa proprietarilor a dispărut
Haosul cu care se confruntă acum piaţa imobiliară este creat de vânzătorii care şi-au supraevaluat proprietăţile cu scopul de îmbogăţire imediată, dar şi de către cumpărătorii care au dat banii. Există proprietăţi care şi înainte de criză stăteau de un an, doi în piaţă fără să se vândă, din cauza că preţul cerut nu se justifica nici măcar într-o perioadă în care nimic nu părea greu de vândut. „Avem multe exemple în acest sens, cele mai relevante sunt câteva terenuri cu amplasamente unice (Calea Victoriei, Floreasca, Dorobanţi) şi vile interbelice din zonele cu prestigiu (Primăverii, Dorobanţi), ai căror proprietari refuzau cu aroganţă orice formă de negociere. Este puţin probabil ca aceştia să mai primească vreodată ofertele de preţ pe care le primeau în urmă cu doi ani“, au mai spus consultanţii EuroMetropola.